Cand binele e inrudit cu graba…

Cu totii traim intr-o lume monotona, inclestata de fizionomii sictirite de cotidian si de expresii reflectate de nemultumirile interioare. Alegem o cale pe care o urmam cu strasnicie si avem credinta sau macar speranta ca intr-o buna zi ceva, orice, se va schimba in bine. Dar care este definitia binelui? Era o lege de-a lui Murphy, care enunta faptul ca trebuie sa te feresti din calea omului care se indreapta catre tine cu asa zisa intentie de bine, de a te ajuta. Adevar mare, caci cate masti poti jongla, tu, ca indivit in societate, ce actor desarvasit esti pe scena vietii tale si a altora. E incredibil. Binele, e perceput altfel de fiecare. Pentru mine binele inseamna sa ma pot trezi de dimineata, cu sufletul impacat, sa ma privesc in oglinda si sa nu ma simt un strain cu mine insami, sa-mi beau cafeaua, planuind ce urmeaza sa fac pe parcursul zilei, sa am o motivatie zilnic, sa daruiesc iubire si sa primesc, sa-mi permit o carte, un accesoriu sau o calatorie. Pentru tine binele poate insemna noua poseta Lv sau mai stiu eu ce exclusivitate. Sau poate te regasesti in binele meu, poate vrei sa schimbi in tine anumite mecanisme, dar involuntar, te complaci in situatii care nu au iesire, aparent. Esti constient de capacitatile tale dar nu crezi in ele, nu vrei, nu poti, esti constrans de acelasi cliseu ce isi misca formele, serpuitor, penetrandu-ti incet, incet, pana si ultimul strat de luciditate. Relaxeaza-te, nu e nimic anormal, este reactia subconstientului tau, la curentul din jur, la hienele ce incearca sa te vaneze, la lianele ce vor sa te prinda de incheieturi si la demonii ce vor sa iti fure sufletul. Toate acestea sunt posibile pericole, nu neaparat pentru fizicul tau, peste care anii s-au asternut asemeni prafului, ci pentru psihicul si sufletul tau, unde s-au adunat vise, freamat, intrebari, sperante, nostalgie si nisipul fin care se grabeste sa jongleze cu efemeritatea timpului, in clepsidra, mama-purtatoare de ani, luni, zile, minute, secunde…imprastiate, grabite… Grabit, esti tu, gand calator, om indecis, suflet stingher, detinator de materie cenusie, prizonier al propriei vieti, esti grabit si tremuri, iti e teama, te cufunzi in compasiune, nu vrei sa reactionezi la niciun stimul, nu ma lasi sa iti mangai obrazul rece si zgariat, sa-ti sarut talpile inghetate, sa-ti cuprind trupul virgin de sarutari si caldura, sa te tin de mana si sa te conduc acolo unde marea se uneste cu cerul si cerul cu dorintele tale. Si tu poti reusi sa depasesti desertul, sa gusti din apa, sa musti cu pofta dintr-un fruct, sa iubesti in gand si sa mergi fara graba. Important e sa crezi in tine, sa te iubesti pentru ceea ce esti si vei deveni, sa te proiectezi in cele mai frumoase si vii culori posibile, sa alegi un tablou vast si cu perspective, sa-ti inchipui ca acolo unde pasii tai calca si unde mainile tale ating, se naste infinitul. Sa ai ambitia sa spui da si puterea sa spui nu. Sa ai ratiunea a spune ,, nu stiu,, sau ,,nu sunt in stare,,. Sa fii tu insuti…E atat de mirific sentimentul de a fii natural, liber sa fii tot ce poti Tu sa fii !

Advertisements