Cuvinte nespuse…

Intr-un fel sau altul cuvintele ce raman nespuse, se ingramadesc in starea noastra de meditatie. Un gand, o intrebare fie chiar si un repros stingher sau o avalansa de cuvinte, o refulare totala, ar ravasi toata fiinta ta. Sa fie oare neputinta ta de a spune la timpul potrivit lucrurilor pe nume sau incapacitatea celuilalt de a percepe si de a te intelege? Ce o fi vrut sa zica sau oare chiar a tinut la mine…Sub ce forma, miros, gust, sentiment? Habar nu am…zau…nu stiu ce sa iti spun. Ca si tine nu am raspunsul tuturor intrebarilor si ma frapeaza uneori existenta unor raspunsuri semi-dezbracate, semi-incaltate, fara sens, care mai mult te arunca in deluzoriu, mai mult iti amplifica frustrarea incapacitatii de a avea si alta viziune. Asa ca am sa tac, nu am zbier, nu am sa dau din picioare, am sa-ti spun doar sa mergi, atat. Un prieten, un suflet drag mie, imi spune ca pe noi ne preocupa fondul nu forma. Da, continutul fiecarui element ar trebui sa ne inglobeze convingerile, nu forma lui. Formele sunt inselatoare, pot ascunde imperfectiuni si cicatrici abrupte, pot naste monstri sacrii, ghemuiti in chipuri angelice si zambete inocente. Forma e buna, cat timp o modelezi tu, indiferent ca e vorba de viata ta, experientele tale sau pur si simplu un joc imaginar al propriei instabilitati emotionale. Poti ajusta forma, alungi, modela…insa fondul e o baza solida, in care investesti uneori chiar si ani pentru a contura temelia cat mai solida. Acolo e insasi eul tau, care te ajuta sa iti definesti sentimentele, temerile, constrangerile, frustrarile, bucuriile si toate trairile.

De fapt, daca stam sa ne gandim ,, a defini,, este aparent simplist dar in esenta complex si dificil. Cum ai putea defini, cuvintele acelea, spre exemplu, care nutresc launtric in tine, simtaminte nerostite sau demonstrate fata de o persoana la care ai tinut si cu siguranta inca mai ai un atasament. Nu prea poti defini fiorii, pe care nici tu nu realizasei ca i-ai avea…,,Come on what is this, Am I crazy, or what?,,…You’r not…Ceea ce nu stii este ca the other part of you, te manipuleaza, te incearca, jongleaza cu tine, ca cel mai priceput magician, tu esti o minge de foc, care arde si iar arde, dar care la final se stinge. Ea se poate reaprinde doar daca magicianul stie ,,reteta,,…daca nu, asa ramai, fie ca vrei sau nu acest fapt. Magicianul acela este partea sensibila din tine, emisfera neexplorata de circuitele neuronale, pojghita de gheata pe care daca ai calcat, ai cazut…e faclia aia care palpaie si desi e mica, arde tare…e neputinta ta de a o stinge si puterea ei de a rezista chiar si celui mai aprig vant. Brusc, constati ca esti dominat, nu de conjunctura sau mediu social, ci de tine insusi si da, e bizar, zambesti ironic si iti pui intrebarea logica: ,, Totusi, cum e posibil, sa depind de mine insami si sa balansez spre extreme?,,…Well…yes…cam asa e. Dar stii care e secretul? Sa zambesti, da, sa zambesti si sa privesti dincolo de aparente, dincolo de sensibilitatea ta, de acel ,,magician,, sa nu te arunci in nostalgii cu iz maladios, sa continui sa asculti muzica tonica, sa continui sa mananci un cubulet de ciocolata, sa continui sa cunosti oameni noi cu care sa legi prietenii, fie sa-i vezi doar la o cafea, sa razi, bucuri si sa nu te preocupe prea mult the other side of you. Sa fii constient de ea, sa o modelezi si treptat sa ii diminuezi din intensitate. Gandurile bune sa iti invaluie trupul, mintea si sufletul…

Advertisements