,, As merge in Viena…As merge in Viena…”

Cea care si-ar dori acest fapt, nu sunt eu, ci este el. El e genul de prieten, indraznesc sa scriu, dumnezeiesc de frumos, incantandu-mi mereu privirirea, gandurile si sufletul cu farame de amintiri, cu iz boem, al unor timpuri demult apuse, dar inca prezente in candoarea marinimiei sale. Prea multe nu voi mentiona, acum, caci frazele sale incarcate de emotie isi urmeaza lin cursul, daruind un zambet si un tremur firav…

,, Cand eram in liceu, m au trimis ai mei la un prieten de al lor care locuia in Viena. un nene singur, cel mai bun prieten al tatalui meu. fosti colegi de munca. era singur si i facea placere sa stea de vorba cu mine.

locuieste intr o mansarda nu foarte mare, dar cu super-amplasare. pe o straduta perpendiculara cu mariahilfer strasse (o zona foarte tare, cocheta asa, undeva intre centru si westbanhofe), care aduce putin cu centrul Sibiului, dar putin 🙂 am stat zece zile si imi luasem la mine 8 carti :)))). absurd. si groase si subtiri. s a amuzant foarte tare cand le a vazut pe noptiera…am ajuns tarziu si mi amintesc ca am schimbat 2-3 vorbe si apoi m am culcat direct. M a trezit el la amiaza :)) cu o cafea maaaare (iti suna cunoscut?:))) peste care am pus eu lapte. apoi m a invitat pe terasa; “sa mai povestim” (da, fumez de la 16 ani. m am lasat la 20 si m am reapucat la 25). ador mansarda aia, dar mor dupa terasa :)))

 inchipuie ti un apartament nou renovat, cu plasticurile si placajele kitschoase ale modernitatii, dar mobilat cu piesele din tineretea lui, din lemn greu, marca cheapendale. 

retraiesc de multe ori alea zece zile. asa ordine si confort nu voi reusi sa recreez niciodata in casutele mele prezente sau viitoare; avea ceva dulceag… si mi placea la nebunie. 

atunci m am obisnuit sa stau cu picioarele incrucisate pe scaun. acum asa stau peste tot unde se presupunde ca trebuie sa ma relaxez.

stateam tuceste pe un taburet impletit din bambus si papura (si eu stiu sa impletesc. sic!), fumand in tacere…

privelistea, linistea, confortul, trandaveala aia care mi s a instalat din prima zi in corp mi au ramas amintiri de respiro…

si am inceput sa vorbim…trec acum peste sfaturile devenite ritual si peste fastaceala lui de a ma intreba cum de am venit tocmai in perioada craciunului si cum imi arata viata non-familiala si cea scoalara. pentru el lucrurile arzatoare erau cartile de pe noptiera.

ca m-a vazut el venind cu carti si sa i aleg si lui un roman din asta nou; ca vrea sa citeasca iar o carte cu paginile albe, nu galbene, si de autori mai de la 50 incoace.

asa ca ne angajam impreuna in cautare. renuntam din start la sexus nexus plexus…

si n momentul ala am realizat ca in copilarie chiar el mi a deschis apetitul pentru lectura. imi trantea David Copperfield si un Tolstoi in brate. la 12-13 ani :))))

eu cu ce sa ma intorc acum la el? ca deja eram cu un cap peste el :)) si stiam ca are asteptari de la mine. toata lumea avea atunci. cum nu mai aveam nici prea multe optiuni la dispozitie, pana la urma i am lasat ada sau ardoare si corectiile lui Franzen 🙂

mi le am luat eu iar aici si le am citit.

dupa un an si ceva am vorbit cu el la telefon…

mi am amintit de carti si l am intrebat daca i au placut.

mi a spus, taraganat asa, ca de fapt l au nelinistit mai mult decat stirile din ziare.

m a intrebat daca mie mi plac…ca sunt bine scrise, dar personajele alea…prea cauta mereu ceva, nu gasesc niciodata un loc al lor…cum cred ca l au gasit, se intreaba daca e intr adevar al lor si trec la altceva.

era nelinistit pentru ca, in viziunea lui, nu asa e viata. personajele din romane nu reusesc sa incheie niciodata nimic, totul se suspenda la ele…

si, din punctul lui de vedere, cel mai rau este faptul ca bine bine literatura, dar nici literatura nu pleaca de la zero, ia ceva din real. nu!?

a incheiat spunandu mi ca se va intoarce la cartile lui cu pagini galbene si m a intrebat daca sunt bine…

asa e oare? suspendam totul si de fapt personajele alea, incadrate in realismul magic, atata de citite/scrise acum sunt despre noi…hmm  ”

 

( Cu toate ca amandoi am plecat in lumi diferite si in esenta asemanatoare, ne-am pierdut pasii la propriu si figurat, adevarata prietenie ramane, asemeni acelor momente, iti multumesc ! )

Frumoasa si frageda fiinta…farama de lumina, bulgar de zapada, piatra nepretionasa  insufletita…Onix.

Advertisements