Back in life

Au trecut zile, saptamani, clipe, care mai de care mai intrebatoare si framantatoare. Nu am mai scris o idee, am abandonat blogul meu, nu din lipsa de inspiratie ci din lipsa resurselor energetice de a asterne chestiuni pozitive sau relativ obiective.

Se intampla ca viata sa te poarte pe fel si fel de cai, sa ai totul si apoi nimic, sa ai o ,,cadere,, precedata de o ascensiune, fapt ce mi s-a intamplat si mie.

O buna perioada am trait in carapacea mea,fara sa vrea sa imi revin, pe toate planurile fiind asaltata de probleme, mi-am gasit refugiul in fel si fel de lucruri de care ma legam si inca ma leg, cu scopul de a imi indulci traiul…M-am apropiat de Dumnezeu mai mult ca oricand, dorindu-mi sa imi revin si sa fiu ceea ce imi doresc. Am invatat cum e sa simti, gusti si sa savurezi aromele mancarurilor incredibil de bune, pe care mama le gateste, am descoperit cat de gingas este catelusul meu tont si prostut si cat de imbietoare este o baie cu iz de scortisoara si vanilie…Am descoperit ca diminetile sunt senine si parfumul cafelei, trece prin odaia mea, lasandu-mi un gand pastelat, asteptand ulterior ca in miez de noapte sa fie conturat de greierele din gradina, al carui repertoriu pare altul, in fiecare seara…Dar culoarea finala? Acea atingere care armonizeaza nuantele, oare de catre cine este data…? Nu stiam raspunsul…pana azi, cand am deschis larg ochii si am descoperit ca aceea paleta coloristica va fi cu adevarat vie pe masura ce voi pasi in aceasta noua viata….

Mi-am intampinat noua viata cu reala bucurie, am sters cam tot ce era de sters, anturaj, emotii, neliniste, stres, sictir…si..nu am inlocuit ceea ce a fost ci pur si simplu am ,,delete,, complet, incepand un roman, a carui prefata nu incepe cu ,,Mi-as dori sa…,, ci cu: ,, Imi doresc si se indeplineste sa…,,… Ca si in pictura, nuantele conteaza, dau aceea nota personala, fiecarei opere, concept aplicabil si in viata de zi cu zi.

Redescopar, zambesc, simt, iubesc si daruiesc…iar asta este desavarsit !

Advertisements