Mireasma toamnei

Sambata. Octombrie, 1. O zi splendida. Parfum de frunze asternute pe pamantul cafeniu. Soare imbietor ce confera stralucire lacului. Copacii, ale caror frunze danseaza usor, in adierea discreta a vantului. Aievea, speranta si credinta calatoare in miezul unei zile de toamna.

Pasii lui, calauza trupului meu, enigma inimii si spiritul sufletului, ma poarta acolo unde imi regasesc linistea, unde protectorul meu, Domnul mi-a intins mana, nu o data, ci de mai multe ori. Sunt inumana poate, adesea, dar atunci nu am putut. In stilul repezit am insiruit multumiri si rugi pentru toti cei dragi. Dupa mult timp, am multumit, am putut, fapt ce ma face sa cred ca sunt in sfarsit pe drumul cel bun.

Lucrurile frumoase se petrec inevitabil, cand vrei sa le imbratisezi si iti doresti aceea schimbare. Indubidabil, sunt multi alti factori care contribuie la starea de bine, la perceptia asupra vietii, a oamenilor, situatiilor si asa mai departe. Nu este asa de greu cum pare, uneori e necesar doar sa lasi valul sa te poarte, acolo unde nici speranta nu ai avut ca vei putea ajunge.

Orice calatorie este un prilej de bucurie, nu destinatia in sine, ci mai ales drumul catre…Iar apoi calea de intoarecere, cand rememorezi cele traite, neuitand, insa, sa contempli aceleasi frumuseti, dar totodata traind in alt moment, clipa, observand diferentele, nuantarea si nu in ultimul rand unicitatea fiecarei fractiuni de secunda.

Advertisements