Singuratatea benefica

In momentele de singuratate te regasesti. Nu de putine ori mi-am gasit sau regasit echilibrul, in momentele mele de om singur, impreuna cu gandurile nefaste, frustrarile de dimensiuni astronomice, tensiunea acumulata si nu in ultimul rand, sperantele. Multi carti, ale caror autori intensifica conceptul de regenerare prin trecerea timpului, au pagini, in care randurile se muleaza pe sufletul cititorului. In asa maniera incat, ai impresia ca respectiva carte ti-a fost destinata tie. Recunosc, ca ma pasioneaza randurile indescrifrabile de catre oricine, diger greu materialele de duzina si prefer un film, o iesire, orice decat sa citesc despre ce deja mi se intampla.

                                                            Idea este simpla. Ai nevoie de liniste. Sa rumegi, rupi, ignori, repari tot ce te supara. Sa ai liane de care sa te legi si sa ajungi in puctul x. Singuratatea e buna, dar nu pentru mult timp. Toate trebuie sa aiba o masura. Altfel, fara aceste momente de singuratate, cum ti-ai mai oglindi sufletul in privire sau vice versa…cum ti-ai da seama cine da un tus final in viata ta, ce se intampla cu trairile si incertitudinile tale sau ce si alaturi de cine vrei sa parcurgi bucata numita ,,viata,,…

Aud din ce in ce mai multi oameni, prieteni, care se simt singuri…mi se pare complexa esenta acestei singuritati, care isi are alte radacini decat cea propriu zisa. In momentul in care se petrece schimbarea in sufletul tau e cazul sa o iei matematic, chiar daca aveai la scoala cele mai mici note la aceasta materie. Asa si eu, insa am avut mereu conceptia ca nu ma identific cu ,,x,, si ,,y,, deci nu imi fac probleme, caci asta nu o sa ma impiedice sa fiu un om de succes in alt plan. Implicit, dupa sentimentul de singuratate, vine gandul ,,ce imi lipseste,,…Omule..nu iti lipseste nimic, esti sanatos, optimist, iti folosesti sinapsele in scopuri concrete si mai mult decat atat ai un farmec cu totul special, chiar daca esti plictisitor adesea, datorita stresului cotidian, nu datorita fiintei tale. Ei bine, uneori pare in van sa explici asta unui om care chiar s-a saturat de falsitate, ipocrizie, neseriozitate si de tot ce se loveste zilnic, fie in plan profesional sau in viata privata. Pare useless, insa nu e chiar asa. Deschizi o portita, oferi o alta perspectiva, liniste si orientarea care solutie…

In societatea actuala, daca ai un dram de potentialitate, bun gust si o minte iscusita, plus sa poti zambi si ironia e o parte din tine, esti special…in unicitatea ta multi te invidiaza, pentru ca te pot copia …dar…fara succes…doar o copie nereusita…

Consider ca singuratatea e o stare destul de apriga, cand te afunzi si nu ai dorinta de a te imprejmui de splendoarea oricarui aspect ce te poate face implinit. Este si un remediu catre procesul de vindecare, cand iti punctezi traseul timid, fara sa insisti…in fond unde mai e bucuria intalnirii acelor petale gingase de pe drum? Pe care le palpezi si observi ca forma e diferita, transpunandu-te pe fel si fel de culmi, cu background-uri diverse? Nu uita…desi tu nu poti privi soarele, acesta cu toata impetuozitatea sa, te poate dobora sau ocroti…doar o nota face diferenta…doar tu insuti poti face aceasta diferenta…:)

Advertisements