Un alt scenariu

In ultima vreme am impresia ca am inceput sa traiesc in alt scenariu, in care cotidianul se impleteste cu tot ce nu am indraznit eu sa astern pe hartie. Acele dorinte, nu ceva ce trebuie neaparat bifat si atat. Fara tusa de culoare, totul mecanizat. Si uite asa, faptura invata ca responsabilitatea e pana la urma la carma si dincolo de orice context aparent splendid, exista o parte majoritara, care trebuie tratata cu seriozitate si manageriata suficient de flexibil, pentru a nu naufragia…

Toate frazele acestea ma poarta cu gandul la o carte de-a lui Simmons. Nu e un nume ,,sonor,, in lumea scriitorilor, dar e printre cei mai high. Raspunde cu o naturalete fantastica aproape tuturor intrebarilor, lasand loc de propria interpretare. E fizica schimbarilor. Toate aceste lucruri le vei face si tu…si chiar mai mult. Chiar asa este denumita cartea. Chiar si cel mai sceptic cititor, asemeni mie, va da unda verde anumitor concepte. In fine…ce vreau sa surprind este ca desi aveam impresia ca sunt adepta conceptului ,,think out of the box,, ma inselam. Nu aveam nici cea mai mica intentie sa astern vreodata ce vreau, punct cu punct. Pentru ca vedeam lucrurile la primul level, fara sa ridic ochii si sa ma proiectez catre cel de-al doilea. Scopul. Telul. Obiectivul. Il ai, perseverezi, nu-l ai, stagnezi.

Serile trecute discutam cu un bun prieten despre etape, in special cele profesionale, dar nu numai. Despre alegeri. Despre cat de important este sa faci ceea ce iti place, sa investesti pasiune, suflet, asta dupa partea financiara. Imi place sa fiu ca un burete si sa absorb informatii, sa le conserv intr-un sertaras al memoriei si sa le pun in functiune atunci cand imi sunt utile. Imi place sa invat de la cei mai buni, cei mai profesionisti. Imi plac lucrurile facute cap-coada. Sunt motivata de severitate si perfectionism, pentru ca astfel imi depasesc potentialul initial scontat. Cert e ca nu vreau sa-mi umbresc existenta traind in clisee sau urmand sfaturile unor maniaci semidocti, care au impresia ca tot ce zboara se si mananca, sau cei care sunt preocupati in permanenta sa caute un raspuns. Unele chestiuni nu isi au raspunsuri, ele doar se petrec si atat, nimic mai mult. Avem cladiri din ce in ce mai mari dar suflete minuscule, vorba lui Paler. Adica oricat m-as abtine sa imi exprim sictirul fata de o categorie umana, intr-un loc prea fancy pentru starea mea de spirit, efectiv nu pot sa las sadismul, ironia si sarcasmul.  Macar cateva clipe el trebuie exprimat, intr-un context, e bine sa fie constientizat si ,,lucrat,, la ,,jucaria,, numita ,,creieras,,. Ca mai apoi sa fauresc eu insami adevarul meu si sa-l conturez pe al celor care sunt in pana de idei…Sa spun ,, Show me the beautiful part of life,,. Ea exista, zau ca da, doar ca trebuie sa ai abilitatea de a o observa-o sau mai bine scris, de a te lasa ghidat de propriile instincte…

Unii oameni chiar sunt desprinsi dintr-un alt scenariu. Omul frumos nu este clar vizibil, palpabil, cu un chip de portelan. Omul cu adevarat frumos se remarca prin simplitatea unui gest, fraza sau expresie faciala. Iti ramane intiparit in minte acel pasaj, suficient incat toata viata sa iti aduci aminte de el. Nu-i trebuie o masca de o superbitate din cale afara, care oricum adesea, e falsa. Omul frumos purifica aerul in jurul sau, intoarce priviri, naste zambete, insenineaza chipuri…e prezent in armonia generata de univers…

Advertisements