Asta vara, Cezar si Cezara

Era mersul in varful picioarelor, ce desterne corpusculi in vant.

Asta vara se memorau franturi arcuite-n palme de gand

Orice ii puteai oferi mai putin vorbi…

Clepsidrei ii atribuiai fine accente boeme

Jinduind macar intr-un tarziu silit, o revedere…

Era Cezara…era vesnica chemare, imposibila uitare

Cutezanta precum valul , asemeni soarelui care dogoreste

Te incanta intens si tot dispare…

In abudenta marii isi rasfrange trunchiul

Temerar ce esti, cum nu te saturi sa o tot privesti…

Asta vara se cantau romante revarsate-n spuma marii

Orice se putea visa mai putin intampla..

Tarmul era viguros si apa nu indraznea

Fiind insasi apa vie si alunecos precum Cezara

Era Cezar… eternul venin, iluzoriul elixir…

Mireasma temeinica, atingeri diafane, cristaline…

Cuprins de salul nuantat, adus de adierea  cugetatoare

O zareste…Cum rasaritul ii desfata sfios trupul obraznic…

Cum te avanti catre ea, pierdut deja fiind in uneltirea gingasei…

Era Cezar…care tintuit  soptea cuvinte-n van si privea…

Era mersul in varful picioarelor, ce desterne corpusculi in vant.

O utopie inchegata de mintea ta tulbure, intr-o dimineata-n gand

Te seduce lent, te mahneste rapid…indepartat fiind…

Era Cezara…care  isi domoleste fiinta nestapanita

Era Cezar…care isi dezlantuie fiinta platonica…

Advertisements