Azi nu…

Azi nu am timp, chef, resurse sa ma plang, complac sau sa-mi asum conditia de muritor. Nu, azi nu am timp sa explic ca am obosit, psihic si am uitat de multe actiuni care inainte ma purtau pe culmi inalte. Cum fiecare gand il asterneam in fapt, fiecare sentiment il tranpuneam intr-o mangaiere, sarut timid sau imbratisare stransa. Nu vreau sa mai gasesc bariere si sa ma cufund in starea de esec, vreau sa traiesc ce imi este dat si nu numai asta, ci si dorinta de a schimba destinul. Daca azi mi se spune ca nu sunt in stare sau ce imi doresc e un vis intangibil, eu sa tac si sa fac contrariul, pentru ca pot, vreau si voi reusi ! Am pierdut mult timp, aiurea, cu persoane de la care tot ce am invatat a fost cum sa pierd noptile in baruri cu fum, narghilea si oameni superficiali, ascunsi dupa un whiskey, in compania unor ,,anime,, goale pe dinauntru, cu o frumusete de portelan si privire nedefinita. Da, regret ca am pierdut clipe, pe care le-as fi putut investi altfel dar ma bucur ca am depasit stadiul, ahh…cat ma bucur, ca am lasat in spate fumul, aroganta, placerile pasagere si oamenii fara lumina, stralucire, gri si ponositi. Am nopti pe care nu le dorm, petrecandu-le in compania mea, privind crengile si lumina felinarului, care imi aduce aminte ca pana si in intuneric exista speranta, freamat, miscare, miros, lumina, viata…Am nopti cand beau  cu masura si povestesc pana dimineata cu un prieten drag, nopti cand dansez in ritmul destinat chemarii mele catre starile de spirit dorite, lente sau energice, am nopti cand dorm tun si ma trezesc fara sa am vreo certitudine a zilei respective, doar un suras sau o expresie de om fericit. Da, vreau sa fiu fericita, cand deschid ochii si deschid larg fereastra si o pisica se joaca in gradina, cand soarele orbitor imi face ochii mici, mainile ating coltul geamului si mintea mea se invaluie cu amintiri, secvente pasagere, franturi asemeni unei priviri ale unui tip cu bucle mari si ochii blue, buzele carnoase ale unei iubiri calatoare, lacrimile pentru neputinta mea in anumite momente, sau chipul drag al mamei, ce il privesc si nu ma satur de splendoarea frumusetii, a celor peste 45 de ani, concretizati intr-o fizionomie angelica, un par aramiu, ochii mari si albastrui, buze conturate gentil si un zambet candid, un suflet atat de pur, un om-inger, care mereu va fi etalon si ancora mea sufleteasca in viata asta si dincolo…mama mea iubita. De asta azi spun, nu, nu, neputintelor, supararilor, durerilor fizice si psihice, nu, gandului absurd, trairii desertaciunii, nu, eului meu, firav si negativist si da tuturor experientelor magnifice care vor veni, pentru ca da, vor veni !

Advertisements